Numele lui Dumitru Stăncescu a fost aşezat adesea lângă acelea ale lui Ion Creangă şi Petre Ispirescu. Succesul de care s-a bucurat şi continuă să se bucure colecţia sa de basme populare se explică, în primul rând, prin valoarea ei artistică ridicată. În 1894, Vlahuţă îi scria autorului: „Îmi pare bine că frumoasele snoave ale poporului nostru au încăput pe o mână bună... D-ta ai înţeles că cel mai mare artist e poporul şi ai căutat să-i prinzi snoavele şi să le scrii sobru, natural, aşa cum le-a gândit el, aşa cum le spune el.”
Cititorul se va convinge că această afirmaţie se sprijină pe titluri precum Sur-Vultur, Cerbul de aur, Norocul şi nenorocul, Împărăteasa înţeleaptă, Busuioc şi Musuioc, Finul lui Dumnezeu, Cei trei fraţi ş.a.
352 pagini
Cititorul se va convinge că această afirmaţie se sprijină pe titluri precum Sur-Vultur, Cerbul de aur, Norocul şi nenorocul, Împărăteasa înţeleaptă, Busuioc şi Musuioc, Finul lui Dumnezeu, Cei trei fraţi ş.a.
352 pagini